Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Isus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de 30 de ani.

Boboteaza este sărbătorită în ziua de 6 ianuarie, multă vreme împreună cu Crăciunul (în practica Bisericii ortodoxe ruse, a Bisericii Armene, de “rit vechi”), sărbătoarea se mai numeşte şi Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului, deoarece atunci se spune că s-a aratat Isus lumii. În “Constituţiile Apostolice” Boboteaza figura  printre sărbătorile creştine, alături de Crăciun şi de Paşti.

Evenimentul Botezului este descris de către toţi evangheliştii. Isus a venit din Galileea la râul Iordan unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a zis: “Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine”, iar la răspunsul lui Isus că “aşa se cuvine”, a fost botezat în cele din urmă de către Ioan.

Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei componente ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Isus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul său.

Boboteaza (6 Ianuarie) şi cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. În ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţa aceea după liturghie. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul şi beau întâi din această apă sfinţită. Preotul este precedat de copii îmbrăcaţi în cămăşi albe, sunând din clopoţei şi deschizând calea preotului, strigând “Doamne miluieşte!”. Copiii cântă colinde speciale care descriu miracolul care a avut loc la Iordan (Botezul lui Isus). În ziua aceasta, în afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă.
În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul împreună cu enoriaşii fac o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii şi pădurarii satului împuşcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificaţia festivă a unui foc de artificii. Dacă este frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă, pentru a marca locul slujbei şi la sfârşit preotul aruncă în apă o cruce de lemn, iar feciorii satului se aruncă să o scoată, chiar dacă este ger. Se crede că în ziua aceasta toate apele pământului sunt sfinţite; de aceea femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile până la sfărşitul praznicului. În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucăţică de busuioc; busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Pe 7 ianuarie, se sărbătoreşte Sfântul Ioan Botezătorul, şi se mai numeşte “Udatul Ionilor”. În Bucovina, la porţile tuturor care poartă acest nume se pune un brad împodobit, iar acesta dă o petrecere cu lăutari. În Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu unde sunt botezaţi/ purificaţi.
Sfântul Ioan Botezătorul, a fost cel mai mare om care s-a născut pe pământ din femeie, dar cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Părinţii Sf. Ioan Botezătorul au fost Zaharia şi Elisaveta, rudenie a Fecioarei Maria. Elisaveta nu putea avea copii căci era stearpă. În timp ce oficia slujba, lui Zaharia i s-a arătat Arhanghelul Gavril, care îl înştiinţează că nevasta sa, Elisaveta va avea un copil şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Arhanghelul îi mai spune că numele copilului său va fi Ioan. După ce Elisaveta a născut, Zaharia a spus că numele copilului va fi „Ioan”. La vârsta de 30 de ani, Ioan Botezătorul a primit chemarea.

Autor: Cristina Popescu

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentRevelionul Primăriei
Articolul următorCrazy Salsa Party