Santa Severina – Italia
Protocol de înfrăţire: 2005 (începutul colaborării: 2001)
Date de contact:
Primar: Diodato Scalfaro
Comune di Santa Severina
Piazza Campo, 88832
Santa Severina (KR)
Web site: www.comune.santaseverina.kr.it
Populaţia: 2238 locuitori
Economia locală:
– centru cultural
– agroturism
– ferme de produse agricole
Scurtă prezentare:
Santa Severina, o localitate situată la 30 km de coasta ionică calabreză şi la 40 km de Munţii Sila, este astăzi un loc complex, fascinant, ca sinteză a schimbărilor ce s-au produs de-a lungul istoriei, cu momente de glorie sau de criză profundă, cu un bogat patrimoniu istoric, artistic şi cultural, cu monumente importante – precum Castelul Carafa, complet restaurat şi utilizabil, monumente bizantine de importanţă internaţională (Baptisteriul din sec. VIII, Biserica Santa Filomena din sec. XII), un Muzeu de Artă Sacră, de primă importanţă, numeroase biserici.
Antica Siberene a grecilor, atestată din sec. V î.H., numită de Plinius, în epoca romană, Severiana, patria unor vinuri faimoase, Santa Severina îşi ia numele actual prin secolele IX-XI. Este numită şi “nava de piatră”, datorită profilului alungit, ce aminteşte de o ambarcaţiune dominată de statura castelului. Altitudinea este de 326m, dar pare o localitate suspendată ca o operă metafizică menită să domine peisajul.
Localitatea a parcurs, de-a lungul istoriei, mai multe etape importante: între sec. VII-VIII se află sub pontificatul Papei Zaccaria şi cunoaşte o perioadă de glorie, “Siberanae natus”; în 840, arabii ocupă oraşul, dar sunt alungaţi de Niceforo Foca, ce redă oraşul Bizanţului între 885-886. În 1075 este ocupată de normanzii lui Robert Guiscard. Între sec. XII-XIII se semnalează primele prezenţe ale evreilor, care construiesc o sinagogă şi un teatru. La 1400 figurează printre proprietăţile feudale ale lui Nicolò Ruffo. Mai târziu, în 1496, Frederic de Aragon o dă în administrare lui Andrea Carafa, viitor locotenent al regatului Napoli, care şi-o însuşeşte definitiv după ani de asediu. Santa Severina reuşise, până atunci, să cucerească ample autonomii. În 1559, cu Vespasiano Carafa, se sfârşeşte procesul de feudalizare. Din 1608 până în 1650 trece în posesia lui Ruffo Scilla; până în 1687 aparţine familiei Sculco, iar din 1691 familia Gruther o deţine până la abolirea feudalismului, în 1806.
Cunoscut astăzi sub numele de Castelul Contelui Carafa, redeschis după ani de restaurare, Castelul de la Santa Severinaeste unul dintre cele mai importante din Italia meridională. Complet restaurat şi funcţional, monumentul se întinde pe o suprafaţă de 10.000 mp şi povesteşte istoria localităţii, de la prima arcadă bizantină până la guvernarea normanzilor, svevilor, Carafa şi, într-o mai mică măsură, a ultimilor feudali. Castelul adăposteşte şi un muzeu cu obiecte descoperite în timpul restaurării, precum şi din epoca greco-romană şi bizantină.
În Santa Severina se desfăşoară neîntrerupt întâlniri şi seminarii de literatură, istorie, medicină etc, precum şi manifestări artistice: expoziţii, dans, muzică, recitaluri de poezie, teatru grec. Este sediul L.A.L.E.O. – Academia Limbilor Occidentale şi Orientale, cu o structură anexă, de tip colegiu, unde se predă limba italiană străinilor se promovează schimburi culturale între diverse popoare. Este sediul Centrului de Studii Bizantine, inaugurat în 2001 de Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului şi, de asemenea, sediul Centrului de Studii Euromediteraneene.
